W3vina.COM Free Wordpress Themes Joomla Templates Best Wordpress Themes Premium Wordpress Themes Top Best Wordpress Themes 2012

Biografia Sfântului Ioan Calabria

Biografia Sfântului Ioan Calabria

Sfântul Ioan Calabria s-a nascut la Verona, în parohia Sfintii Apostoli, pe data de 8 octombrie 1873. Rămas orfan de tată la 12 ani, își trăiește  copilaria și adolescența într-o sărăcie cumplită. A fost constrâns să întrerupă de două ori școala elementară pentru a se îngriji de viața și familia  sa, prestând munci precare. Umilirile si dificultățile de orice natură contribuiau, împreună cu harul lui Dumnezeu, la maturizarea în el, a unui spirit  de credință și de abandon în mâinile Divinei Providențe. Iubirea, credința și sârguința mamei l-au facut să crească senin și altruist, chiar printre cei săraci. Pr. Pietro Scapini, parohul Bisericii din San Lorenzo, l-a ajutat să-și realizeze vocația sacerdotală. Timp de  trei ani l-a pregătit el însuși pentru examenul de admitere la Seminarul din Verona. A fost admis ca elev extern. Serviciul militar, “perioada cea mai frumoasă a vieții sale”, l-a făcut să piardă alți doi ani de studii. Un mare dar a

fost întâlnirea sa cu Pr. Natale di Gesu, carmelitan, pe care și l-a ales confesor și director spiritual. Acest preot a fost cel care a descoperit în acest tânăr un ales al Domnului cu predilecții speciale pentru a fonda un institut pentru timpurile noastre:

o Congregație de preoți și frați, cu spirit evanghelic, egalitate juridică, cu drepturi și obligații egale.

În timpul serviciului militar, a exercitat un apostolat vocațional intens și de caritate, distingându-se mai ales prin îngrijirea bolnavilor și prin fapte eroice, ca de exemplu, oferirea ca voluntar în a-i îngriji pe soldații bolnavi.

Reluându-și studiile, nu a așteptat momentul hirotonirii pentru a se sfinți și a-i ajuta pe cei săraci. Încă de când a devenit cleric, a fondat “Uniunea Milei”, pentru asistența bolnavilor saraci. Găsind un țigănus pe pragul casei sale, fugit de la parinții săi, îl luă și împarți cu el masa zilnica, oferindu-i și  propriul său pat. Acest copil a fost sămânța “Casei Copii Buni” care a început oficial pe data de 26 noiembrie 1907, pe straduța Case Rotte. Pe 11 august 1901, a fost hirotonit preot fiind numit cooperator al parohiei Sf. Stefan din Verona, a fost numit și confesor al Seminarului. După 7 ani a fost transferat ca vicar la San Benedetto al Monte. Aici, în fiecare zi creștea numărul copiilor abandonați pe care-i aduna. De aceea a fost necesar să caute un ambient mai amplu, iar Providența i-a procurat găsindu-i un ministru într-un alt om al lui Dumnezeu, avocatul Francesco de Conti Perez, care va fi unul din primii frați ai incipientei Congregații religioase. Noul sediu pe care Providenta le-o rezerva, se găsea pe strada S. Zeno in Monte, 23. Această casă va deveni Casa Mamă a Operei. Copii vor intra oficial în ea pe data de 6 noiembrie 1908.

Odată cu copii adunați, se înmulțesc și colaboratorii, preoți și frați. În 1932, Casa Copii Buni este aprobată cu numele de Congregația Săracii Slujitori  ai Divinei Providențe extinzându-se  în diferite părți ale Italiei.

În paralel, s-a născut și ramura feminină, înscrisă precum Congregație cu numele Săracele Slujitoare ale Divinei Providențe. Pentru Sf. Ioan Calabria, atât frații cât și surorile au aceeași valoare. Sunt ca două ramuri ale aceluiași copac, ca o singură familie cu aceeași carismă: trăirea cu spirit de credință și încredere în Dumnezeu Tatăl, cu o abandonare totală în mâinile Divinei Providențe, fără  a cere nimic, fără a se sprijini pe protecții  umane trăind din plin învățătura evanghelică: “Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Sa și toate celelalte vi se vor adăuga vouă” (Mt.6,25-33). Apostolatul Sf. Ioan Calabria a fost foarte vast: copii, bătrâni, bolnavi, tineri săraci cu vocație pe care îi forma în casa sa și care încă din pragul teologiei erau liberi de a alege seminarul diecezan, alte Congregații sau Ordine; preoți în dificultate, încarcerați, “frați separați” și o mulțime de suflete în căutarea luminii, a confortului și a sfaturilor, pe care le și primeau de la el. Simțind că a sosit timpul unei maturizări în laicat, Pr. Calabria coopera, prin cuvânt și prin scrieri, la a forma din aceștia creștini integral  evanghelici, prin intermediul constituirii “Familei Fraților Externi”, adresată  laicilor simpli, care în sânul familiilor lor și în ambientul exercitării profesiei lor, se străduiau să trăiască spiritul Congregației. Sufletul a toate și adevarata sa grandoare a fost implicarea sa cotidiană în a cunoaște voința lui Dumnezeu, iubirea sa pasională pentru această voințăera  faptul de “a se pierde” în ea și de a trăi cu orice preț această voință. Ori sfânt ori mort, era îndemnul său scris pe fiecare pagină a jurnalului său. Credeți în Evanghelie într-o manieră radicală, conformându-vă întreaga viață după sfaturile evanghelice. Moare la Verona pe 4 decembrie 1954 iar Congregația se extinde, continuându-i spiritul, și în Uruguay, Brazilia, Argentina, Paraguay, Chile, Columbia, Angola, România, India, Filipine, Rusia. Pe data de 17 aprilie 1988, a fost declarat, de către Papa Ioan Paul al II-lea, Fericit și tot de către Sanctitatea Sa, pe data de 18 aprilie 1999, a fost  canonizat.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*


9 − = five

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>