W3vina.COM Free Wordpress Themes Joomla Templates Best Wordpress Themes Premium Wordpress Themes Top Best Wordpress Themes 2012

Cine suntem ?

Suntem o Congregaţie Religioasă  care se numeşte: „Săracii Slujitori ai Divinei Providenţe”, întemeiată de Pr. Ioan Calabria, la Verona, Italia, pe data de 26 noiembrie 1907. Scopul pentru care Pr. Calabria a început Opera, a fost acela de a se îngriji de copiii săraci şi orfani, de a le oferi o casă, o educaţie umana şi creştină şi pentru a le da un ambient familiar de care, bineînţeles, nu aveau parte. Prima Casă a fost deschisă cu 6 tineri, la data de 26 noiembrie 1907 într-un modest imobil pus la dispoziţie de Surorile Sfintei Familii în parohia „San Giovanni in Valle”, în Verona. Ajutat în această muncă apostolică de suflete generoase, a constituit primul grup de colaboratori, dintre care unii, după o reflecţie matură şi rugăciune îndelungată, s-au simţit chemaţi să stea cu el în mod permanent. El i-a numit fraţişi a voit ca ei să trăiască întotdeauna urmând linii simple în viaţă. Caracteristica lor, inspirată din Sfânta Evanghelie, trebuia să fie aceea de „a se privi ca fraţi şi ca atare să se iubească reciproc unul pe altul şi să se ajute în special în viaţa spirituală”; de „a trăi total abandonaţi Providenţei Divine” şi „a se implica cu toată puterea pentru sănătatea săracilor şi a copiilor abandonaţi, pentru a arăta lumii de acum, atât de atee, atât de cufundată în întregime în noroi, că Dumnezeu există, se gândeşte şi are grijă de creaturile sale”. Încă de la începuturi, Opera s-a numit „Casa Copii Buni” datorită domeniului apostolic special în care lucra şi a continuat să se numească astfel până la înfiinţarea Congregaţiei călugăreşti de drept diecezan, care a avut loc în anul 1932, cu primele Constituţii aprobate de Episcopul de Verona, şi primele Profesiuni călugăreşti publice. Din acel moment, Opera a luat numele de „Congregaţia Săracii Slujitori ai Divinei Providenţe”, păstrând această denumire până în zilele noastre.  Paralel cu ramura masculină a Operei, Părintele Calabria începea şi ramura feminină care, dezvoltându-se în cursul anilor, a format în anul 1952 Congregaţia călugărească de drept diecezan cu numele „Slujitoarele Sărace ale Providenţei Divine” care a obţinut aprobarea pontificală în anul 1981. Încă de la început, Părintele s-a ocupat de vocaţiile sacerdotale sau călugăreşti, care nu aveau posibilităţi materiale, şi care trebuiau ajutate, pentru a le dărui Bisericii, în spiritul unei deschideri universale şi al gratuităţii totale. „Opera Providenţei Divine este întemeiată pe creaturile abandonate, însă aceasta nu este decât prima verigă  a unui mare lanţ; la aceasta, se vor uni altele. Instrumentele vor fi Fraţii şi Preoţii, care au tocmai spiritul apostolic şi care vor să trăiască dispuşi la tot”. După ce au încetat unele obstacole, care au împiedicat de la început dezvoltarea deplină a acestei ramuri, au apărut diferite Case pentru a primi acele vocaţii care altminteri s-ar fi pierdut, fie din lipsă de mijloace materiale, fie din alte motive. În anul 1932, printr-o invitaţie a Sfântului Scaun de a-şi asuma îngrijirea sufletelor în zonele deosebit de sărace din Roma, Opera a simţit acest lucru ca un semn al Providenţei de a se deschide şi apostolatului parohial, cu condiţia să se verifice condiţiile cerute de spiritul său. În anul 1933, Providenţa a arătat semne foarte clare că şi îngrijirea bătrânilor şi a bolnavilor săraci intră în domeniul muncii noastre;  astfel s-a deschis la Negrar un mic spital. În anul 1949 Congregaţia, a obţinut aprobarea Pontificală cu  „Decretum Laudis” de la Congregaţia Călugărilor , devenind în felul acesta de Drept Pontifical. În timpul vieţii Sfântului Ioan Calabria , Opera s-a dezvoltat  mai mult în Italia de Nord, dar deja fondatorul simţea  că Dumnezeu avea planuri misionare pentru Operă, de aceea dorea ca acesta să se extindă cât mai mult la oamenii săraci de pretutindeni. În anul 1954, pe 4 decembrie,  Sfântul Ioan Calabria moare, fără să ajungă la realizarea  visului său. Doar în anul 1959, pleacă primul misionar în direcţia Uruguai, în dieceza de Salto, pentru o activitate pastorală într-o zonă foarte săracă. A fost primul semn al unei plante care avea să se dezvolte şi să dea roade bogate în Biserică şi Operă

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*


seven − 1 =

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>